- îmburzului
- îmburzuluí, îmburzuluiésc, vb. IV refl. (reg.) a se supăra, a se mânia, a se înfuria, a se burzului.Trimis de blaurb, 06.06.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
îmburzuluire — ÎMBURZULUÍRE s. f. v. îmburzului. [DAR] Trimis de gall, 29.01.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român