zidui

ZIDUÍ, ziduiesc, vb. IV. tranz. (Rar) A zidi, a închide sau a înconjura cu ziduri. – Zid + suf. -ui.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ZIDUÍ, ziduiésc, vb. IV. tranz. zidui; (fig.) Nori negri... ziduind zăvorât zarea.

Trimis de tavi, 10.10.2006. Sursa: DLRLC



ziduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ziduiésc, imperf. 3 sg. ziduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ziduiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ZIDU//Í ziduiiésc tranz. rar A închide cu un zid (de jur împrejur). /zid + suf. ziduiui

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX