voliţiune

VOLIŢIÚNE, voliţiuni, s.f. (psih.) Act de voinţă. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. volition.

Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX '98



voliţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. voliţiúnii; pl. voliţiúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



VOLIŢIÚNE s.f. (psih.) Act de voinţă. [cf. fr. volition].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



VOLIŢIÚNE s. f. (psih.) act de voinţă. (< fr. volition)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN