- virginal
- VIRGINÁL, -Ă, virginali, -e, adj. 1. De virgină (1), de fecioară; feciorelnic, virgin. 2. fig. Candid, pur. [var.: (înv. şi pop.) verginál, -ă adj.] – Din fr. virginal, lat. virginalus.Trimis de oprocopiuc, 08.04.2004. Sursa: DEX '98VIRGINÁL adj. v. inocent.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevirginál adj. m., pl. virgináli; f. sg. virginálă, pl. virgináleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficvirginál s. n., pl. virgináleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVIRGINÁL virginală (virginali, virginale) 1) Care ţine de virgine; propriu virginelor; feciorelnic. 2) fig. Care se caracterizează prin curăţenie sufle-tească; curat la suflet; neprihănit; cast; candid; pur. /<fr. virginal, lat. virginalusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVIRGINÁL s.n. Vechi instrument muzical cu taste, asemănător spinetei, folosit mai ales în Anglia pe timpul reginei Elisabeta I. [cf. fr., it. virginale, engl. virginal].Trimis de LauraGellner, 08.09.2004. Sursa: DNVIRGINÁL, -Ă adj. 1. De fecioară, fecioresc, virgin. 2. (fig.) candid, pur, curat. [var. verginal, -ă adj. / < lat. virginalis, cf. fr. virginal]Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNVIRGINÁL1 s. n. vechi instrument muzical cu taste, asemănător spinetei, în Anglia în sec. XV-XVII. (< fr., it. virginale, engl. virginal)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNVIRGINÁL2, -Ă adj. 1. de fecioară; virgin. 2. (fig.) candid, pur. (< fr. virginal, lat. virginalis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.