vilanelă

VILANÉLĂ, vilanele, s.f. Cântec vocal cu caracter dansant, specific unor popoare din vestul Europei. – Din fr. villanelle, it. villanella.

Trimis de oprocopiuc, 18.03.2004. Sursa: DEX '98



vilanélă s. f., g.-d. art. vilanélei; pl. vilanéle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



VILANÉLĂ s.f. 1. Scurtă poezie pastorală. 2. Cântec sau dans ţărănesc napolitan din sec. XVI-XVII, plin de voie bună, de vitalitate. [cf. fr. villanelle, it. villanella].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



VILANÉLĂ s. f. 1. poezia cu formă fixă (în literatura franceză), cu 1⁸ versuri, pe două rime. ♢ scurtă poezie pastorală. 2. cântec vocal cu caracter dansant, de origine napolitană, din sec. XV-XVI, plin de vivacitate ritmică, de voie bună. 3. piesă cu caracter de dans ţărănesc, în tempo vioi. (< fr. villanelle, it. villanella)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN