- vertical
- VERTICÁL, -Ă, verticali, -e, adj. Care este orientat perpendicular pe un plan orizontal; care are direcţia căderii corpurilor; (sens curent) care este orientat drept (în sus). ♢ Dreaptă verticală = dreaptă care uneşte un punct de pe pământ cu zenitul respectiv. Plan vertical = a) (geom.) plan care trece printr-o dreaptă verticală; b) (astron.) plan care trece prin verticala locului. ♦ (Substantivat, f.) Linie dreaptă care cade perpendicular pe un plan orizontal; direcţia urmată de această linie. ♢ Verticala locului = direcţie determinată de poziţia firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. ♦ (Substantivat, n.) Semicerc al sferei cereşti care intersectează un plan determinat de verticala locului şi de un astru. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau cade drept în jos (de la înălţime). – Din fr. vertical.Trimis de RACAI, 13.07.2006. Sursa: DEX '98verticál (cerc) s. n., pl. verticáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficvertical verticală (verticali, verticale) Care este orientat direct în sus; perpendicular pe un plan orizontal. Linie verticală. /<fr. verticalTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVERTICÁL, -Ă adj., s.f. (Linie) care este perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcţia unui fir ţinut întins cu ajutorul unei greutăţi atârnate la capăt. ♢ Verticala locului = direcţie determinată de poziţia firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. // s.n. Cerc mare al sferei cereşti care trece prin zenit şi nadir. [< fr. vertical, cf. lat. vertex – vârf].Trimis de LauraGellner, 13.07.2006. Sursa: DNVERTICÁL, -Ă I. adj., s. f. (linie) perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcţia unui fir ţinut întins cu ajutorul unei greutăţi atârnate la capăt. o ă locului = direcţie determinată de poziţia firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. II. s. n. semicerc mare al sferei cereşti, care trece prin zenit şi nadir. (< fr. vertical, lat. verticalis)Trimis de raduborza, 27.12.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.