- ventricul
- VENTRÍCUL, ventricule, s.n. (anat.) Cavitate naturală, de dimensiuni reduse, în interiorul unor organe. – Din fr. ventricule, lat. ventriculus.Trimis de cornel, 09.03.2004. Sursa: DEX '98VENTRÍCUL s. (înv.) talam.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeventrícul s. n., pl. ventrículeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVENTRÍCUL ventriculă (ventriculi, ventricule) Cavitate naturală, de dimensiuni reduse, în interiorul unui organ (inimă, creier). [Sil. ven-tri-] /<fr. ventricule, lat. ventriculusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVENTRÍCUL s.n. (anat.) 1. Fiecare dintre cele două cavităţi inferioare ale inimii sau cavităţile creierului. 2. Cavitate internă de forma unui stomac; gaster. [pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. ventricule, cf. lat. ventriculus < venter – pântece].Trimis de LauraGellner, 22.04.2005. Sursa: DNVENTRÍCUL1 s. n. cavitate mică în interiorul unui organ (inimă, creier, laringe). (< fr. ventricule, lat. ventriculus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNVENTRICUL2(O)- elem. "ventricul". (< fr. ventricul/o/-, cf. lat. ventriculos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.