- tăun
- TĂÚN, tăuni, s.m. Nume generic dat unor insecte diptere asemănătoare cu muştele, de culoare brună, cu pete gălbui pe pântece, ale căror femele înţeapă vitele şi omul pentru a se hrăni cu sângele lor, transmiţând totodată boli virotice şi bacteriene. ♦ expr. A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede. [var.: tăúne s.m.] – lat. *tabo, -onis (= tabanus).Trimis de LauraGellner, 25.06.2004. Sursa: DEX '98TĂÚN s. (entom.; Tabanus bovinus) (înv. şi reg.) sclepţ, streche, bondar, bonzar, bonzălău, muscă-de-bâzdărat, muscă-mărhască, muscă-oarbă, muscă-tăună.Trimis de siveco, 07.06.2007. Sursa: SinonimeTĂÚN s. v. bărzăun, gărgăun, musca-calului.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetăún s. m., pl. tăúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTĂÚN tăuni m. Insectă dipteră hematofagă de mărimea şi forma unei muşte, care înţeapă omul şi animalele, sugându-le sângele şi transmiţându-le boli virotice şi microbiene. /<lat. tabo, tăunonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtăún (-ni), s.m. – Trîntor (Tabanus bovinus). – var. tăune. Mr. tăun, megl. tăun. lat. tăbānus, prin intermediul unei forme vulgare *tăbǒnem (Diez, I, 406; Puşcariu 1720; REW 8507; Tiktin; Meyer-Lübke, Dacor., III, 643; Graur, BL, V, 114) sau mai probabil direct din forma clasică, printr-un intermediar *tăîn, modificat ca *înăîntru › înăuntru.Trimis de blaurb, 28.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.