tânjitor

TÂNJITÓR, -OÁRE, tânjitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care tânjeşte (1); slab, bolnav. 2. Plin de dor, duios, galeş. ♦ Plin de jale, de tristeţe; tânguitor. – Tânji + suf. -tor.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



tânjitór adj. m., pl. tânjitóri; f. sg. şi pl. tânjitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TÂNJIT//ÓR tânjitoroáre (tânjitoróri, tânjitoroáre) 1) (despre persoane) Care tânjeşte. 2) rar Care vădeşte o dorinţă arzătoare; frământat de dor. Ochi tânjitorori. 3) fig. (despre plante) Care este lipsit de vlagă; ofilit; veştejit. /a tânji + suf. tânjitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX