- tunică
- TUNÍCĂ, tunici, s.f. 1. Haină bărbătească (de uniformă), de obicei încheiată până la gât şi care se poartă peste cămaşă. ♦ Haină asemănătoare cu tunica (1), purtată de femei. 2. Îmbrăcăminte (largă) purtată de unele popoare din antichitate, lungă până la genunchi sau până la pământ. 3. Membrană fibroasă care înveleşte unele organe ale corpului. ♦ Membrană care acoperă corpul unor animale marine. ♦ (bot.) Înveliş cărnos al unui bulb. – Din fr. tunique, lat. tunica.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98TUNÍCĂ s. 1. (pop.) cămaşă. (tunică cepii.) 2. (anat.) tunică internă v. endoteliu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetunícă s. f., g.-d. art. tunícii; pl. tuníciTrimis de siveco, 15.01.2009. Sursa: Dicţionar ortograficTUNÍ//CĂ tunicăci f. 1) Haină bărbătească de uniformă, încheiată până la gât, care se poartă peste cămaşă. 2) biol. Membrană care acoperă corpul unor organisme animale sau vegetale ori anumite părţi ale acestora. [G.-D. tunicii] /<lat. tunica, fr. tuniqueTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTUNÍCĂ s.f. 1. Cămaşă albă de lână cu mâneci scurte sau fără mâneci, purtată de vechii romani. 2. Haină bărbătească făcând parte dintr-o uniformă. 3. (anat.) Membrană fibroasă care înveleşte unele organe ale corpului. ♦ (zool.) Membrană care acoperă corpul unor animale marine. ♦ (bot.) Înveliş cărnos al unui bulb. [< lat. tunica, fr. tunique].Trimis de LauraGellner, 20.06.2007. Sursa: DNTUNÍCĂ s. f. 1. cămaşă albă de lână cu mâneci scurte sau fără mâneci, purtată de vechii romani. 2. haină bărbătească de uniformă. 3. (anat.) membrană fibroasă care înveleşte unele organe ale corpului. ♢ membrană care acoperă corpul unor animale marine. ♢ înveliş membranos al unui organ vegetal. (< lat. tunica, fr. tunique)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.