trăncănire

TRĂNCĂNÍRE, trăncăniri, s.f. Acţiunea de a trăncăni şi rezultatul ei. – v. trăncăni.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



trăncăníre s. f., g.-d. art. trăncănírii; pl. trăncăníri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic