trântoriţă

TRẤNTORIŢĂ, trântoriţe, s.f. Femeie care nu vrea să muncească şi trăieşte de pe urma muncii altora. – Trântor + suf. -iţă.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



trântoríţă s. f., g.-d. art. trântoríţei; pl. trântoríţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TRÂNTORÍŢ//Ă trântoriţăe f. fam. Femeie care nu vrea să muncească şi trăieşte pe socoteala altora. /<trântor + suf. trântoriţăiţă

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX