- trimer
- trimér adj. m., pl. triméri; f. sg. triméră, pl. triméreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictrimér (chim.) s. m., pl. trimériTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictrímer (tehn.) s. n., pl. trímereTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRIMÉR, -Ă adj. 1. (bot.) Care este divizat în trei părţi dispuse în triunghi echilateral. 2. (chim.) Polimer cu greutatea moleculară egală cu triplul greutăţii moleculare a monomerului polimerizat. [< fr. trimère].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTRÍMER s.n. 1. Bobină folosită în radiofonie. 2. (tehn.) Maşină de încărcat materiale granulare sau pulverulente în vehicule. [pl. -re, (s.m.) -ri. / < germ. Trimer, engl., fr. trimmer].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTRÍMER1 s. n. 1. condensator ajustabil, de capacitate uşoară, în radiofonie. 2. maşină de încărcat materiale granulare sau pulverulente prin aruncare în vehicule. (< germ. Trimmer, engl., fr. trimmer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNTRIMÉR2, -Ă I. adj. divizat în trei părţi dispuse în triunghi echilateral. II. s. m. polimer din trei molecule de monomer. (< fr. trimère)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.