- bisector
- BISECTÓR, -OÁRE, bisectoare, s.f., adj. 1. s.f. Dreaptă care împarte un unghi în două părţi egale. 2. adj. (În sintagma) Plan bisector = plan care împarte un diedru în două diedre egale. – Din fr. bissecteur.Trimis de paula, 14.07.2006. Sursa: DEX '98bisectór adj. n., s. f., bisectoáre, g.-d. art. bisectoárei; pl. n. şi f. bisectoáreTrimis de siveco, 07.03.2007. Sursa: Dicţionar ortograficBISECT//ÓR bisectoroáre (bisectoróri, bisectoroáre) Care împarte în două părţi egale. ♢ Plan bisector plan care, traversând un diedru, îl împarte în două diedre egale. /<fr. bissecteurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBISECTÓR, -OÁRE adj. Care împarte în două părţi egale. ♢ Plan bisector = plan care împarte în două diedre egale un unghi diedru. [< fr. bissecteur].Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DNBISECTÓR, -OÁRE I. adj. care împarte în două părţi egale. o plan bisector = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale. II. s. f. semidreaptă cu originea în vârful unui unghi, interioară lui şi formând unghiuri congruente cu laturile acestuia. (< fr. bissecteur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.