- tolontăi
- TOLONTĂÍ, tolontăiesc, vb. IV. intranz. (reg.) A vorbi singur şi mâniat; a boscorodi. – v. tolocăni.Trimis de gall, 10.10.2008. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
tolontăire — TOLONTĂÍRE s.f. v. TOLONTĂI. [DLRM] Trimis de gall, 10.10.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român