- tocă
- TÓCĂ, toci, s.f. 1. Căciuliţă sau pălărioară fără boruri, purtată de femei. 2. Acoperământ pentru cap, de formă cilindrică, fără boruri, purtat de magistraţi şi de avocaţi în exerciţiul funcţiunii. – Din fr. toque.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98tócă s. f., g.-d. art. tócii; pl. tociTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÓ//CĂ tocăci f. 1) Acoperământ pentru cap de formă cilindrică, fără boruri, purtat de magistraţi. 2) Pălărie mică, fără boruri, purtată de femei. [G.-D. tocii] /<fr. toqueTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTÓCĂ s.f. 1. Acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocaţi sau de magistraţi. 2. Pălărioară fără boruri sau căciuliţă pe care o poartă femeile. [< fr. toque, cf. it. tocco].Trimis de LauraGellner, 09.06.2007. Sursa: DNTÓCĂ s. f. 1. acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocaţi sau de magistraţi. 2. căciuliţă sau pălărioară fără boruri purtată de femei. (< fr. toque)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNtócă (-ci), s.f. – Baretă, tichie. fr. toque. – Der. toc, s.n. (pălărie de damă), cf. rus. tok (Candrea).Trimis de blaurb, 23.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.