- tist
- TIST, tisturi, s.n. (înv. şi reg.) Ofiţer; comandant, căpetenie. – Din magh. tiszt.Trimis de alina.lungu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TIST s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, ofiţer, şef.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetist s. m./s. n., pl. tişti/tísturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictist interj. – 1. Pst, ei: serveşte pentru a impune tăcerea. – 2. Stai, ascultă: serveşte pentru a atrage atenţia. – var. ţîşt, sst. Creaţie expresivă, cf. ţîşti. – Der. ţistui, vb. (a impune linişte, a face pe cineva să tacă; a chema); ţistuitură, s.f. (acţiunea de a face pe cineva să tacă).Trimis de blaurb, 19.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.