- testa
- TESTÁ1, testez, vb. I. tranz. A da dispoziţii prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament. – Din fr. tester, lat. testari.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98TESTÁ2, testez, vb. I. tranz. A supune pe cineva unui test1; a face un test1. – Din fr. tester.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98TESTÁ vb. (jur.) 1. a lega, (înv., în Transilv.) a testălui. (A testa cuiva un bun.) 2. a lăsa. (A testa ceva unor succesori.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetestá (jur., psih.) vb., ind. prez. 1 sg. testéz, 3 sg. şi pl. testeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TEST//Á1 testaéz tranz. jur. (bunuri) A lăsa drept moştenire prin testament; a lega. /<fr. tester, lat. testariTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA TEST//Á2 testaéz tranz. (persoane) A supune unui test. /<fr. testerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTESTÁ1 vb. I. tr. A face un testament; a lăsa ceva prin testament. [< fr. tester, cf. lat. testari].Trimis de LauraGellner, 07.06.2007. Sursa: DNTESTÁ2 vb. I. tr. A supune unui test1. ♦ A încerca, a proba. [< fr. tester].Trimis de LauraGellner, 07.06.2007. Sursa: DNTESTÁ1 vb. I. tr. a lăsa prin testament. II. intr. a face un testament. (< fr. tester, lat. testari)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNTESTÁ2 vb. tr. 1. a supune unui test1, a încerca, a proba. 2. (med.) a cerceta printr-un test1 (2). (< fr. tester)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.