terofită

TEROFÍTĂ, terofite, s.f. Plantă erbacee anuală lipsită de capacitatea de a-şi forma organe de iernare (muguri, rizomi) şi care se înmulţeşte numai prin seminţe. ♢ (Adjectival) Plantă terofită. – Din fr. thérophytés.

Trimis de ana_zecheru, 25.06.2004. Sursa: DEX '98



terofítă s. f., g.-d. art. terofítei; pl. terofíte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TEROFÍTĂ adj., s. f. (plantă) erbacee anuală, lipsită de capacitatea de a forma organe de iernare, hibernând numai prin seminţe sau prin spori. (< fr. thérophyte)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN