tenabil

tenábil adj. m., pl. tenábili; f. sg. tenábilă, pl. tenábile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TENÁBIL, -Ă adj. 1. la care se poate rezista, suportabil. 2. care se poate ţine, păstra; durabil, trainic. (< fr. tenable)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN