- sărcui
- sărcuí, pers. 3 sg. sărcuiéşte, vb. IV (reg.; despre coţofene) a scoate strigătul caracteristic speciei; a sărcăli.Trimis de blaurb, 23.11.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
sărcălire — sărcălí, pers. 3 sărcăléşte, vb. IV (reg.; despre coţofene) a scoate strigătul caracteristic speciei; a sărcui. Trimis de blaurb, 05.01.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român