săcăluş

SĂCĂLÚŞ s.n. v. săcălaş.

Trimis de laura_tache, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



săcălúş s. n., pl. săcălúşe/săcălúşuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



săcălúş, săcălúşuri şi săcălúşe, s.m. 1. (înv.) tun mic, primitiv, cu tragere directă, folosit în evul mediu ca armă de luptă, iar apoi la parade; salvă de săcăluş. 2. (înv.) puşcă mică folosită în evul mediu. 3. (reg.) puşcă de joc (pentru copii). 4. (reg.) piuă mică cu chibrituri care produce explozie. 5. (reg.) praf de puşcă pus în ţeavă. 6. (reg.) bucată groasă (sferică) de lemn sau dintr-un aliment. 7. (reg.) bucată de lemn de care se priponesc vitele; pripon, ţăruş. 8. (reg.) lemn care se pune cailor nărăvaşi în gură când se potcovesc.

Trimis de blaurb, 20.11.2006. Sursa: DAR



săcălúş (săcălúşe), s.n. – Tun mic. var. săcălaş. Mag. szakallás, din sl. sokolŭ "tun" (Cihac, II, 322; Tiktin). sec. XVII, înv.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER