- bielşug
- BIELŞÚG s.n. v. belşug.Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
bielşug
Look at other dictionaries:
belşug — BELŞÚG s.n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundenţă, bogăţie. ♢ loc. adv. Din belşug = în cantitate mare, din plin. [var.: (reg.) bielşúg, bilşúg s.n.] – Din magh. böség. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
