sufect

SUFÉCT, -Ă adj., s.m. (Ant.) (Consul) care înlocuia pe altul, defunct înainte de expirarea magistraturii sale. [< lat. suffectus, cf. lat. sufficere – a substitui].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



SUFÉCT, -Ă adj., s. m. (magistrat roman, de obicei consul) care suplinea funcţia respectivă ca urmare a părăsirii ei, din diferite motive, de către titular. (< lat. suffectus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN