- strântori
- strântorí, strântorésc, vb. IV refl. (reg.; despre grâu) a ajunge la maturitate înainte de vreme; a se coace prematur; a se pripi.Trimis de blaurb, 04.05.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
strântori
Look at other dictionaries:
strântor — strấntor, strấntori, s.m. (reg.) lemn care fixează piatra zăcătoare la masa pietrelor de moară; crivac. Trimis de blaurb, 22.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
