stolohan

stolohán, stoloháni, s.m. (reg.) 1. bucată mare de piatră, de pământ etc.; bolovan, stâncă. 2. bulgăre sau cocoloş (de brânză, de caş, de unt, de sare etc.). 3. porţiune întărită la pulpa animalelor.

Trimis de blaurb, 17.01.2007. Sursa: DAR



stolohán (-ni), s.m. – (Maram.) Cocoloş, bulgăre. Origine expresivă, cf. bolovan. – Der. stolohăni, vb. (a face ghemotoc, a face cocoloaşe); storogăni (var. storoni), vb. (Mold., a ciomăgi, a altoi).

Trimis de blaurb, 26.01.2009. Sursa: DER