spicilegiu

spicilegiu
spicilégiu s. n., pl. spicilégii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SPICILÉGIU s.n. (Liv.) Culegere de acte, de tratate etc.; culegere de maxime (maximă), de povestiri, de bucăţi literare. [pron. -giu. / < lat. spicilegium, cf. fr. spicilège].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

SPICILÉGIU s. n. culegere de acte, tratate etc.; culegere de maxime, povestiri, bucăţi literare. (< lat. spicilegium, fr. spicilège)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • spicilegio — spi·ci·lè·gio s.m. 1. OB spigolatura del grano 2. BU fig., opera miscellanea, raccolta di scritti scelti | antologia {{line}} {{/line}} DATA: av. 1527. ETIMO: dal lat. spicilĕgĭu(m) spigolatura , comp. di spica spiga e del tema di legĕre… …   Dizionario italiano

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”