speţă

SPÉŢĂ, speţe, s.f. 1. Specie. 2. Pricină adusă spre rezolvare înaintea unui organ de jurisdicţie. ♢ loc. adv. În speţă = în cazul de faţă, în cazul dat. – cf. germ. S p e z i e s, fr. e s p è c e.

Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98



SPÉŢĂ s. 1. specie. (speţă umană.) 2. v. categorie. 3. v. tip.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SPÉŢĂ s. v. acţiune, cauză, judecată, proces.

Trimis de siveco, 10.03.2009. Sursa: Sinonime



spéţă s. f., g.-d. art. spéţei; pl. spéţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SPÉŢ//Ă speţăe f. 1) v. SPECIE. 2) jur. Problemă litigioasă prezentată spre soluţionare în faţa unui organ judiciar. ♢ În speţă în cazul dat. /<lat. species

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SPÉŢĂ s.f. Specie. [pl. -ţe. / cf. fr. espèce, lat. species].

Trimis de LauraGellner, 20.07.2007. Sursa: DN



SPÉŢĂ s. f. 1. specie. 2. (jur.) pricină supusă spre rezolvare unui organ de jurisdicţie. o în speţă = în cazul dat. (< germ. Spezies)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN