- sopran
- SOPRÁN, -Ă, soprani, -e, subst. 1. s.n. Cea mai înaltă dintre cele cinci categorii ale vocii omeneşti (de femeie sau de copil). 2. s.m. şi f. Femeie sau copil cu voce de sopran (1); p. ext. instrument de suflat cu sunet asemănător vocii de sopran. [var.: sopráno s.n.] – Din fr., it. soprano.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98soprán (persoană) s. m. (sil. -pran), pl. soprániTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficsoprán (voce) s. n. (sil. -pran)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSOPRÁN soprane n. 1) Voce de femeie sau de copil cu cel mai înalt registru. 2) Instrument muzical cu registrul corespunzător acestei voci. [Sil. so-pran] /<it., fr. sopranoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSOPRÁN, -Ă s.n. Vocea cea mai înaltă dintre cele cinci categorii de voci omeneşti, care se întâlneşte la femei şi la băieţii mici. // s.m. şi f. Cântăreţ sau cântăreaţă care are o astfel de voce; (p. ext.) instrument de suflat care corespunde acestei voci. [var. soprano s.n. / < fr., it. soprano].Trimis de LauraGellner, 26.04.2007. Sursa: DNSOPRÁN, -Ă I. s. n. cea mai înaltă dintre cele cinci categorii de voci omeneşti (la femei şi la copii). II. s. m. f. cântăreţ, cântăreaţă cu vocea în registrul cel mai acut; (p. ext.; s. n.) instrument muzical de suflat, al cărui registru corespunde acestei voci. (< fr., it. soprano)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.