- sirenă
- SIRÉNĂ, sirene, s.f. I. 1. Aparat (acţionat cu aburi, cu aer comprimat etc.) care produce sunete de mare intensitate şi cu care se dau semnale în fabrici, în navigaţie etc. ♦ Sunetul emis de un astfel de aparat. 2. Aparat format dintr-un disc prevăzut cu mai multe găuri, prin care trece un curent de aer şi care serveşte la determinarea înălţimii unui sunet prin comparare cu alte sunete. II. (În mitologia greacă) Fiinţă fabuloasă, cu aspect de femeie, cu picioare şi aripi de pasăre, mai târziu cu coadă de peşte, care, prin cântecele ei, ademenea pe corăbieri în locuri primejdioase, unde aceştia îşi găseau moartea. ♦ fig. Femeie seducătoare. – Din fr. sirène, it. sirena, lat. siren, -enis.Trimis de LauraGellner, 12.11.2008. Sursa: DEX '98sirénă s. f., g.-d. art. sirénei; pl. siréneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSIRÉN//Ă1 sirenăe f. 1) (în mitologia greacă) Fiinţă fabuloasă cu cap şi corp de femeie, cu picioare şi aripi de pasăre, iar mai târziu cu coadă de peşte, care, prin cântecele ei, ademenea navigatorii în locuri periculoase, unde aceştia îşi găseau moartea. 2) fig. Femeie care ademeneşte prin graţiile şi farmecul său. /<fr. sirene, lat. siren, sirenăenisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSIRÉN//Ă2 sirenăe f. 1) Aparat care emite sunete puternice, utilizat pentru semnalizări. 2) Sunet emis de un astfel de aparat. /<fr. sirene, lat. siren, sirenăenisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSIRÉNĂ s.f. I. (Mit.) Fiinţă fabuloasă, jumătate femeie şi jumătate peşte, care ademenea prin cântecele ei pe corăbieri în locuri primejdioase, unde aceştia îşi găseau moartea. ♦ (fig.) Femeie seducătoare. II. 1. Aparat emiţător de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele în fabrici, în navigaţie etc. sau în cazuri de alarmă. 2. Aparat folosit în laborator pentru măsurarea înălţimii sunetelor. [< fr. sirène, it. sirena, cf. lat. siren].Trimis de LauraGellner, 24.04.2007. Sursa: DNSIRÉNĂ s. f. I. 1. (mit.) fiinţă fabuloasă cu cap de femeie şi trup de peşte sau de pasăre, care ademenea, prin cântecele ei, pe corăbieri în locuri primejdioase, unde aceştia îşi găseau moartea. 2. (fig.) femeie seducătoare. II. 1. aparat emiţător de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele în fabrici, în navigaţie etc. sau în cazuri de alarmă. 2. aparat în laborator pentru măsurarea înălţimii sunetelor. (< fr. sirène, it. sirena, lat siren)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
