- singir
- singír s. n., pl. singíruriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficsingír, singíruri, s.n. 1. (înv.) lanţ cu un cerc de fier la unul din capete, în care se prindea gâtul robilor ce urmau să fie expuşi în public ca pedeapsă infamantă. 2. (pop.) şir de oameni legaţi cu singiruri.Trimis de blaurb, 13.12.2006. Sursa: DARsingír (-ruri), s.n. – Lanţ, legătură a acuzaţilor expuşi la stîlpul infamiei. tc. zincir (Tiktin). sec. XVIII, înv.Trimis de blaurb, 19.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.