sinanter

sinantér adj. m., pl. sinantéri; f. sg. sinantéră, pl. sinantére

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SINANTÉR, -Ă adj. (bot.; despre androceu) La care staminele concresc prin anterele lor, formând un tub prin care trece stilul pistilului. // s.f. pl. sinantere (sg. sinanteră) Altă denumire pentru familia compozeelor. [< fr. synanthère(s), cf. gr. syn – împreună, anthos – floare].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN