schimonositură

schimonositură
SCHIMONOSITÚRĂ, schimonosituri, s.f. 1. Grimasă, strâmbătură (a obrazului, a gurii etc.). 2. Lucru deformat, pocit, schimonosit. ♦ Monstru, pocitanie. [var.: (reg.) schimositúră s.f.] – Schimonosi + suf. -tură.
Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004. Sursa: DEX '98

SCHIMONOSITÚRĂ s. 1. v. grimasă. 2. v. monstru.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SCHIMONOSITÚRĂ s. v. capriciu, chef, fando-seală, fantezie, fason, fiţă, maimuţă-reală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

schimonositúră s. f., g.-d. art. schimonositúrii; pl. schimonositúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SCHIMONOSITÚR//Ă schimonositurăi f. 1) Contractare (voită sau involuntară) a muşchilor feţei; schimonosire a feţei; strâmbătură; grimasă. 2) Ceea ce este schimonosit. /a schimonosi + suf. schimonositurătură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • schimă — SCHÍMĂ, schime, s.f. I. 1. Ordin călugăresc sau preoţesc; tagmă, cin. 2. Haină călugărească. II. Gest, mişcare prin care cineva vrea să exprime ceva. ♦ Mişcare a feţei; grimasă, strâmbătură. – Din ngr. schima. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004.… …   Dicționar Român

  • grimasă — GRIMÁSĂ, grimase, s.f. Strâmbătură voită sau spontană a feţei (care exprimă o anumită stare sufletească). ♦ fig. Aparenţă înşelătoare, mincinoasă; disimulare. – Din fr. grimace. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GRIMÁSĂ s. schimonoseală …   Dicționar Român

  • capriciu — CAPRÍCIU, capricii, s.n. 1. Dorinţă trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpăţânare; gust schimbător, neaşteptat; toană1, farafastâcuri (2), bâzdâc. 2. Compoziţie muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizaţie …   Dicționar Român

  • hâzenie — HÂZÉNIE, hâzenii, s.f. (pop.) Hâdoşenie; (concr.) persoană hâdă. – Hâd + suf. enie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HÂZÉNIE s. v. diformitate, hâdoşenie, monstru, monstruozitate, poceală, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluţenie …   Dicționar Român

  • maimuţăreală — MAIMUŢĂREÁLĂ, maimuţăreli, s.f. 1. Faptul de a (se) maimuţări; imitaţie. 2. Gest sau atitudine afectată, grimasă, schimonoseală, maimuţărie. – Maimuţări + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MAIMUŢĂREÁLĂ s. 1. maimuţărie,… …   Dicționar Român

  • monstru — MÓNSTRU, monştri, s.m. 1. Fiinţă mitologică cu corpul format din părţi ale unor animale diferite sau din unele părţi de om şi altele de animal. 2. Fiinţă care se naşte cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic …   Dicționar Român

  • năhoadă — NĂHOÁDĂ s. v. apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, hâdoşenie, monstru, monstruozitate, nălucă, nălucire, năzărire, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluţenie, sluţitură, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, urâciune, urâţenie,… …   Dicționar Român

  • pocitanie — POCITÁNIE, pocitanii, s.f. Fiinţă diformă, slută, hidoasă, desfigurată; pocitură, sluţenie, monstru. ♦ Lucru bizar, ciudat; bazaconie, ciudăţenie. – Pocit + suf. anie. Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX 98  Pocitanie ≠ mândreţe Trimis… …   Dicționar Român

  • pocitură — POCITÚRĂ, pocituri, s.f. 1. Faptul de a poci sau de a fi pocit; schimonosire, desfigurare, poceală. 2. Pocitanie. – Poci + suf. tură. Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX 98  POCITÚRĂ s. 1. v. monstru. 2. hâdoşenie, monstru,… …   Dicționar Român

  • potcă — PÓTCĂ, potce, s.f. (pop.) 1. Încurcătură, necaz, belea; vrajbă, ceartă. ♢ expr. A da de potcă = a o păţi. 2. Epitet depreciativ pentru o persoană nedezvoltată din punct de vedere fizic, urâtă sau schiloadă; pocitanie; p. ext. epitet depreciativ… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”