satisfacţie

satisfacţie
SATISFÁCŢIE, satisfacţii, s.f. 1. Sentiment de mulţumire, de plăcere. ♦ Ceea ce produce mulţumire; motiv, prilej de a fi satisfăcut. 2. Act prin care cineva repară o ofensă adusă cuiva; act prin care cineva obţine sau dă cuiva ceea ce pretinde, doreşte sau i se cuvine. ♢ expr. A cere (sau a da) satisfacţie = a) a cere de la cineva (sau a da cuiva) dreptate, a cere să i se dea (sau a-i da cuiva) câştig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. [var.: (înv.) satisfacţiúne s.f.] – Din fr. satisfaction, lat. satisfactio, -onis.
Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98

Satisfacţie ≠ insatisfacţie, necaz, nemulţumire
Trimis de siveco, 19.03.2008. Sursa: Antonime

SATISFÁCŢIE s. 1. v. bucurie. 2. mulţumire, (rar) satisfacere. (Am cel puţin satisfacţie că ...)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SATISFÁCŢIE s. v. împlinire, îndeplinire, realizare, satisfacere.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

satisfácţie s. f. (sil. -ţi-e), art. satisfácţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. satisfácţiei; pl. satisfácţii, art. satisfácţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SATISFÁCŢI//E satisfacţiei f. 1) Sentiment de mulţumire provocat de împlinirea unei dorinţe. 2) Fapt care produce mulţumire; motiv care satisface. 3) Act prin care se face dreptate sau se obţine un drept. ♢ A cere (sau a da) satisfacţie a) a cere (sau a face) dreptate; b) a provoca sau a accepta o provocare la duel. [G.-D. satisfacţiei; Sil. -ţi- e] /<lat. satisfactio, satisfacţieonis, fr. satisfaction
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SATISFÁCŢIE s.f. Sentiment de mulţumire, de plăcere. ♦ Împlinire a unei dorinţe, a unei aspiraţii. ♦ a cere (sau a da) satisfacţie = a) a cere (sau a da cuiva) dreptate, câştig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. [gen. -iei, var. satisfacţiune s.f. / cf. fr. satisfaction, lat. satisfactio].
Trimis de LauraGellner, 04.04.2007. Sursa: DN

SATISFÁCŢIE s. f. sentiment de mulţumire, de plăcere. ♢ împlinire a unei dorinţe, aspiraţii. o a cere (sau a da satisfacţie = a) a cere (sau a da cuiva) dreptate, câştig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. (< fr. satisfaction, lat. satisfactio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • satisfácţie — s. f. (sil. ţi e), art. satisfácţia (sil. ţi a), g. d. art. satisfácţiei; pl. satisfácţii, art. satisfácţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • jubila — JUBILÁ, jubilez, vb. I. intranz. A simţi o mare satisfacţie (exteriorizând o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  JUBILÁ vb. v. triumfa. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • contentaţie — CONTENTÁŢIE, contentaţii, s.f. (Latinism) Mulţumire, satisfacţie. – Din lat. contentatio. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  contentáţie s. f. → tentaţie Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic  CONTENTÁŢIE s.f …   Dicționar Român

  • insatisfacţie — INSATISFÁCŢIE, insatisfacţii, s.f. Nemulţumire, neplăcere, nesatisfacţie. – Din fr. insatisfaction. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  Insatisfacţie ≠ satisfacţie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  INSATISFÁCŢIE s.… …   Dicționar Român

  • mulţumire — MULŢUMÍRE, mulţumiri, s.f. Acţiunea de a (se) mulţumi; exprimare a recunoştinţei; răsplătire. ♦ Satisfacţie, plăcere, bucurie, fericire, mulţumită; cuvânt, gest prin care se mulţumeşte (1) cuiva pentru ceva. [var.: (reg.) mulţămíre s.f.] – v.… …   Dicționar Român

  • reparaţie — REPARÁŢIE, reparaţii, s.f. 1. Ansamblu de operaţii efectuate asupra unui lucru stricat, uzat, defectat, pentru a l menţine sau a l readuce în starea normală de funcţionare. ♢ Reparaţii capitale = înlocuirea sau refacerea completă a unor elemente… …   Dicționar Român

  • satisface — SATISFÁCE, satisfác, vb. III. tranz. 1. A mulţumi pe cineva îndeplinindu i o dorinţă, o necesitate, o exigenţă. 2. A fi conform cu anumite norme, criterii, exigenţe, dorinţe; a se potrivi, a corespunde. – Din lat. satisfacere. Trimis de claudia,… …   Dicționar Român

  • satisfăcut — SATISFĂCÚT, Ă, satisfăcuţi, te, adj. (Despre oameni) Care este plin de mulţumire, de satisfacţie; ale cărui dorinţe, exigenţe au fost îndeplinite; căruia i s a dat satisfacţie; care exprimă mulţumire; mulţumit. – v. satisface. Trimis de… …   Dicționar Român

  • încântare — ÎNCÂNTÁRE, (2) încântări, s.f. 1. Starea celui încântat; sentiment de bucurie, de mulţumire, de entuziasm, de satisfacţie; farmec, vrajă. 2. (concr.) Aspect, fapt, lucru care produce o vie plăcere. – v. încânta. Trimis de valeriu, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • bucura — BUCURÁ, búcur, vb. I. refl. 1. A simţi bucurie, a fi cuprins de bucurie; a se îmbucura. ♦ tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacţie. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (peior.) A râvni la...; …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”