ruminaţie

ruminaţie
RUMINÁŢIE, ruminaţii, s.f. (Rar) Rumegare. – Din fr. rumination, lat. ruminatio.
Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98

RUMINÁŢIE s. v. rumegare, rumegat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rumináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. rumináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. rumináţiei; pl. rumináţii, art. rumináţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RUMINÁŢIE s.f. 1. Rumegare. 2. (fig.) Frământare a unor idei obsedante. [gen. -iei, var. ruminaţiune s.f. / < fr. rumination, lat. ruminatio].
Trimis de LauraGellner, 26.08.2005. Sursa: DN

RUMINÁŢIE s. f. 1. ruminare, rumegat. 2. impulsiune de meditare nesfârşită, obositoare, pe o singură temă; persistenţă a unor idei, planuri obsedante. (< fr. rumination, lat. ruminatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • mericism — MERICÍSM s.n. 1. Regurgitaţie anormală. 2. (La animale) Rumegare; ruminaţie. [< fr. mérycisme, cf. gr. merykomai – a rumega]. Trimis de LauraGellner, 05.06.2005. Sursa: DN  MERICÍSM s. n. 1. regurgitaţie. 2. (la animale) ruminaţie. (< fr.… …   Dicționar Român

  • rumegat — RUMEGÁT s. rumegare, (franţuzism) ruminaţie. (rumegatul vitelor.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  rumegát adj. m., pl. rumegáţi; f. sg. rumegátă, pl. rumegáte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • ruminal — ruminál adj. m., pl. rumináli; f. sg. ruminálă, pl. ruminále Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  RUMINÁL, Ă adj. Referitor la ruminaţie. [cf …   Dicționar Român

  • ruminaţiune — RUMINAŢIÚNE s.f. v. ruminaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”