- rimă
- RÍMĂ, rime, s.f. Repetare a sunetelor finale în două sau în mai multe versuri (începând cu ultima silabă accentuată); p. ext. potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. ♦ Cuvânt (ori segment dintr-un cuvânt) care rimează cu altul. ♦ Vers. – Din fr. rime.Trimis de IoanSoleriu, 16.12.2008. Sursa: DEX '98RÍMĂ s. v. vers.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerímă s. f., g.-d. art. rímei; pl. rímeTrimis de siveco, 16.12.2008. Sursa: Dicţionar ortograficRÍM//Ă rimăe f. 1) Potrivire armonioasă a sunetelor finale în două sau mai multe versuri. 2) Cuvânt care în vers rimează cu alt cuvânt. /<fr. rimeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRÍMĂ s.f. Potrivire a sunetelor de la sfârşitul versurilor, începând cu ultima vocală accentuată; (p. ext.) potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. ♦ Cuvânt care rimează cu alt cuvânt. [cf. fr. rime, it. rima].Trimis de LauraGellner, 24.03.2007. Sursa: DNRÍMĂ s. f. 1. potrivire a sunetelor finale a două sau a mai multor versuri, începând cu ultima silabă accentuală; (p. ext.) potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. 2. cuvânt care rimează cu altul. (< fr. rime)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.