ridica

RIDICÁ, ridíc, vb. I. I. tranz. 1. A lua de jos şi a duce în sus (susţinând cu forţa braţelor, cu spatele etc.); a sălta. ♢ expr. A ridica mănuşa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a închina în cinstea cuiva. ♦ A duce sau a trage în sus; a înhăţa. ♦ A desprinde din locul în care a fost pus sau fixat şi a trage în sus. ♢ expr. A ridica armele (împotriva cuiva) = a porni la luptă (împotriva cuiva); a începe un război. A ridica ancora = (despre vapoare) a părăsi portul, a porni în larg; (despre persoane) a pleca, a porni pe mare. 2. A lua de pe ceva; a îndepărta, a înlătura. ♢ expr. A ridica (cuiva) o piatră de pe inimă = a scăpa (pe cineva) de o grijă apăsătoare, a linişti pe cineva. A-şi ridica pălăria = a-şi scoate pălăria în semn de salut, de stimă; a saluta. A ridica masa = a strânge masa după ce s-a terminat de mâncat. (refl.) Întinde-te (sau pune-te) masă, ridică-te masă, se spune despre cei ce duc o viaţă de huzur, de petreceri continue. ♦ A sumete, a sufleca mânecile sau poalele hainei. ♦ fig. A suspenda, a face să înceteze, a desfiinţa, a anula; a îndepărta. ♢ expr. A ridica şedinţa = a declara o şedinţă închisă, terminată. ♦ fig. A lua cuiva ceva, a lipsi pe cineva de ceva; a răpi, a smulge. ♢ expr. A ridica (cuiva) viaţa (sau zilele) = a omorî (pe cineva). 3. A lua şi a duce în alt loc, a muta din loc. ♢ expr. A ridica stâna = a coborî cu turmele şi cu toate uneltele păstoreşti, toamna, de la munte. ♦ refl. (înv.) A se muta. ♦ A strânge de pe jos, a culege. ♦ A încasa o sumă de bani. ♦ A lua pe cineva cu forţa; a aresta. 4. A aşeza în poziţie dreaptă un obiect aplecat sau culcat, a-l readuce în poziţie verticală. 5. (În expr.) A ridica un plan = a determina, prin măsurători de distanţe şi unghiuri, poziţia punctelor dintr-o regiune şi a le reprezenta pe o hartă. II. 1. refl. (Despre fiinţe) A se scula de jos, părăsind poziţia de aşezat sau de culcat. ♢ expr. A se ridica în capul oaselor = a se scula şi a sta aşezat sau în picioare pe locul unde mai înainte fusese culcat. A se ridica în scări = a se înălţa în scările şeii. ♦ tranz. A susţine, a ajuta pe cineva să se scoale în picioare. ♢ expr. (înv.) A ridica din scaun = a lua unui domnitor domnia; a detrona. ♦ (Despre oameni) A se însănătoşi, a se pune pe picioare. 2. refl. (Despre construcţii înalte, copaci etc.) A avea o direcţie verticală, a se îndrepta în sus, a se înălţa. 3. tranz. A mişca, a îndrepta în sus braţele, mâinile, capul, sprâncenele etc.; a da o mişcare verticală, a duce mai sus. ♢ expr. A(-şi) ridica ochii (sau privirea) = a îndrepta privirea, a se uita spre cineva sau ceva care se află mai sus; a privi. A(-şi) ridica capul = a) a se arăta dârz, plin de curaj; p. ext. a se răzvrăti; b) a-şi reveni dintr-o situaţie proastă; a se redresa. A-şi ridica nasul (sus sau mai sus decât se cuvine) = a fi încrezut, înfumurat; a deveni obraznic. A ridica mâna (sau degetul) = a cere cuvântul. A ridica mâna (sau mâinile) asupra cuiva = a ataca, a lovi (pe cineva). A ridica mâinile (către cineva) = a) a cere ajutor; b) a se preda. (intranz.) A ridica (mirat, surprins) din sprâncene = a face ochii mari de mirare, de surpriză; a privi mirat, surprins. A ridica (sau a da) din umeri = a-şi arăta nedumerirea sau indiferenţa faţă de ceva sau de cineva. (refl.) A (i) se ridica părul (măciucă) = a se speria foarte tare. 4. refl. (Despre păsări) A porni în zbor, a-şi lua zborul; a se înălţa în văzduh. ♦ (Despre nori, fum, praf etc.) A avea o mişcare ascendentă, a se îndrepta în sus. ♦ (Despre aştri; p. ext. despre lumină, zori etc.) A se înălţa deasupra orizontului, a se sui pe bolta cerului; a răsări, a se ivi. ♦ (Despre ceaţă, negură etc.) A se împrăştia, a se risipi; a dispărea. ♦ (Despre obiecte cufundate într-un lichid) A ieşi la suprafaţă. 5. refl. (Despre sunete) A se auzi clar şi puternic; a se răspândi în aer; a răsuna. ♦ tranz. A face să se audă, să răsune cu putere. ♢ expr. A ridica glasul (sau tonul) = a vorbi tare; cu îndrăzneală sau protestând împotriva cuiva; a striga, a ţipa; p. ext. a protesta. 6. tranz. şi refl. A (se) urca, a (se) sui (undeva, pe ceva etc.). 7. refl. (Despre oameni; p. ext. despre popoare, ţări, clase sociale etc.) A protesta vehement; a sta împotrivă, a se opune; a se răzvrăti, a se răscula, a porni la luptă. ♢ expr. (tranz.) A-i (sau a-şi) ridica pe cineva în cap = a proceda astfel încât să producă nemulţumiri, să-şi facă mulţi duşmani. 8. tranz. fig. A pune în mişcare, a face să pornească o mulţime, o colectivitate etc.; a mobiliza, a strânge oameni. ♢ expr. (înv.) A ridica trupe (sau oaste, oştire) = a recruta oaste, a înrola soldaţi pentru a porni la luptă. 9. refl. A se naşte, a se isca, a se stârni. ♦ A apărea, a se arăta. 10. tranz. fig. (livr.; înv.) A scoate în evidenţă, a releva. III. 1. refl. şi tranz. (Despre copii; p. ext. despre pui de animale) A (se) face mare, a creşte. ♦ fig. A (se) dezvolta, a (se) forma. 2. refl. şi tranz. A (se) face mai înalt, a (se) înălţa. 3. tranz. fig. A duce, a promova la o treaptă superioară, a face să progreseze valori sociale, morale etc., p. ext. oameni. ♢ expr. A ridica din cenuşă (sau din ruine) = a reface, a reconstitui. A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta, a întări (pe cineva). ♦ A pune pe cineva pe o treaptă mai înaltă din punctul de vedere al respectului, al aprecierii; a înălţa în grad, în rang. ♢ expr. A ridica (pe cineva) în slavă (sau în slava cerului) = a lăuda foarte tare (pe cineva). (înv.) A ridica în scaun = a face domn, a înălţa pe tronul ţării. ♦ refl. (Despre oameni) A-şi face o situaţie mai bună, a progresa. ♢ expr. A se ridica prin cineva sau a se ridica pe umerii cuiva = a ajunge la o situaţie cu ajutorul cuiva. 4. tranz. A mări, a spori, a face să crească. A ridica producţia. ♢ expr. A ridica preţul = a scumpi marfa. (mat.) A ridica un număr la o putere = a înmulţi un număr cu el însuşi de atâtea ori de câte ori arată exponentul. A ridica un număr la pătrat = a înmulţi un număr cu el însuşi. A ridica la cub = a înmulţi pătratul unui număr cu numărul simplu. ♦ refl. A atinge o anumită valoare, a ajunge la o anumită cantitate, sumă etc.; a se cifra la... 5. tranz. A construi, a clădi locuinţe, case etc. ♦ fig. A făuri, a crea, a întemeia. 6. tranz. A da naştere; a pricinui, a cauza, a provoca. ♢ loc. vb. A ridica o învinuire (sau o acuzaţie) = a formula o acuzaţie; a învinui, a acuza. A ridica pretenţii = a formula o pretenţie, a pretinde să i se dea ceva; a revendica. A ridica o obiecţie = a obiecta, a avea rezerve, a nu fi de acord. ♢ expr. A ridica o problemă (sau o chestiune) = a aduce, a pune în discuţie o problemă. [var.: (înv.) aridicá, (reg.) rădicá vb. I] – lat. eradicare "a dezrădăcina".

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



A (se) ridica ≠ a (se) aşeza, a (se) înjosi, a cădea, a scădea, a (se) scufunda

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



A ridica ≠ a coborî, a dărâma, a pica

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



RIDICÁ vb. 1. a (se) sălta, a (se) sui, a (se) urca. (ridica sacul în căruţă; îl ridica pe genunchi.) 2. a culege, a strânge. (A ridica o hârtie de jos.) 3. a se scula. (S-a ridica de la masă.) 4. v. arbora. 5. a (se) scula. (Se ridica în picioare.) 6. v. întinde. 7. v. zbârli. 8. a înălţa, a sălta. (A ridica din umeri.) 9. v. aresta. 10. v. înălţa. 11. v. căţăra. 12. a (se) înălţa, a (se) sui, a (se) urca. (Se ridica în înaltul cerului.) 13. v. stârni. 14. (bis.) a se înălţa, (înv.) a se văznesi. (S-a ridica la cer.) 15. a îndepărta, a înlătura, a lua. (A ridica colţul vălului.) 16. v. sufleca. 17. v. risipi. 18. v. răsări. 19. v. creşte. 20. v. construi. 21. a se înălţa, a răsări. (S-a ridica un nou oraş.) 22. a scoate. (ridica un pachet de la poştă.) 23. v. încasa. 24. v. răscula. 25. v. însănătoşi. 26. v. extinde. 27. v. înmulţi. 28. v. majora. 29. v. cifra. 30. a creşte, a se mări, a se sui, a se urca. (I s-a ridica temperatura.) 31. a (se) înălţa, a (se) urca. (A ridica glasul, vocea.) 32. v. promova. 33. a creşte, a (se) mări, a spori. (S-a ridica nivelul de trai.) 34. v. provoca.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



RIDICÁ vb. v. anula, cinsti, cânta, clătina, creşte, cutremura, desfiinţa, dezvolta, dârdâi, dudui, elogia, făli, fuduli, glorifica, grozăvi, infatua, împăuna, înălţa, înfumura, îngâmfa, însufleţi, învia, lăuda, mări, mândri, muta, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, scula, semeţi, slăvi, tremura, venera, zgudui.

Trimis de siveco, 10.11.2007. Sursa: Sinonime



ridicá vb., ind. prez. 1 sg. ridíc, 3 sg. şi pl. ridícă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A RIDICÁ ridíc 1. tranz. 1) A lua de jos. ridica o greutate. ♢ ridica mănuşa a accepta o provocare. ridica paharul (sau cupa) a toasta. ridica ancora a porni în largul mării. 2) A trage în sus pe verticală; a înălţa. ridica cortina. 3) (obiecte care acopera ceva) A lua, dând la o parte; a scoate, înlăturând. ridica capacul. ♢ A-şi ridica pălăria a-şi lua pălăria din cap pentru a saluta. 4) fig. (pedepse, stări de asediu etc.) A face să ia sfârşit; a suspenda. ♢ ridica şedinţa a declara o şedinţă închisă. ridica cuiva viaţa a omorî pe cineva. 5) (tabere, bivuacuri, cantonamente etc.) A deplasa de pe locul ocupat. ♢ ridica stâna a pleca cu turma la iernat. 6) (sume de bani) A primi în numerar. 7) pop. (persoane) A exila într-o regiune îndepărtată; a deporta. 8) (obiecte aplecate sau culcate) A pune în poziţie verticală; a aşeza să stea drept. ridica un stâlp. 9) (persoane) A ajuta să se scoale. ridica un copil. 10) (colectivităţi) A atrage într-o acţiune de interes comun; a mobiliza. 11) (clădiri, case, monumente etc.) A făuri prin lucrări de construcţie; a înălţa; a dura; a clădi; a construi; a zidi; a edifica. 12) A face să apară. ridica probleme. 13) A parcurge de jos până sus; a urca; a sui. ridica un deal. 14) A face să crească cantitativ şi calitativ; a urca; a sui. ridica productivitatea muncii. ♢ ridica preţul a scumpi marfa. ridica la putere a înmulţi un număr cu el însuşi de atâtea ori, de câte ori arată exponentul. ridica la pătrat a înmulţi un număr cu el însuşi. 15) A face să se ridice. ♢ ridica din cenuşă (sau din ruine) a reconstrui ceea ce a fost distrus. ridica moralul a încuraja. ridica (pe cineva) în slavă (sau în slava cerului) a lăuda foarte mult pe cineva. ridica în scaun a face domnitor. 16) (în îmbinări stabile): A(-şi) ridica ochii (sau privirea) a îndrepta privirea spre cineva sau spre ceva (care se află mai sus). ridica capul a) a-şi reveni după o situaţie grea; b) a se arăta dârz. A(-şi) ridica nasul a deveni îngâmfat. ridica mâna a) a lovi sau a încerca să lovească cu mâna; b) a cere cuvântul. ridica mâinile a se preda. ridica glasul (sau tonul) a) a vorbi aspru; b) a protesta. 2. intranz. : ridica din umeri a-şi manifesta nedumerirea sau indiferenţa. /<lat. eradicare

Trimis de siveco, 01.01.2007. Sursa: NODEX



A SE RIDICÁ mă ridíc intranz. 1) (despre copii) A creşte în înălţime; a se face mare. 2) fig. A dobândi anumite succese (înălţându-se pe scară socială). 3) (despre lichide) A atinge un nivel mai înalt, crescând pe verti-cală. 4) A se îndrepta în sus; a se înălţa. Soarele s-a ridicat. ♢ A i ridica (cuiva) părul (măciucă) a se îngrozi. 5) (despre fiinţe) A se scula de jos. ♢ ridica în scări a se înălţa în şa, sprijnindu-se în scări. ridica după (o) boală a se însănătoşi. 6) (despre persoane sau despre colectivităţi) A întreprinde acţiuni energice împotriva cuiva; a porni la luptă. 7) pop. (despre fenomene, stări ale naturii, războaie etc.) A se începe pe neaşteptate şi cu violenţă; a se dezlănţui; a izbucni; a se stârni; a se declanşa. S-a ridicat o furtună. 8) A ajunge la o anumită valoare, exprimată în cifre. Veniturile se ridică la două millioane. /<lat. eradicare

Trimis de siveco, 12.03.2009. Sursa: NODEX



ridicá (ridíc, át), vb. – 1. A înălţă, a pune un lucru mai sus. – 2. A pune în poziţie dreaptă. – 3. A construi, a edifica. – 4. A creşte, a forma, a educa. – 5. A duce, a transporta. – 6. A trasa un plan. – 7. A înlătura, a suprima. – 8. A recruta, a înrola. – 9. A răscula. – 10. (refl.) A se înălţa. – 11. (refl.) A se restabili, a se însănătoşi. – 12. (refl.) A pleca, a ieşi. – 13. (refl.) A se mări, a creşte. – 14. (refl.) A prospera, a ajunge bogat. – 15. (refl.) A surveni o intemperie. – 16. (înv.) A declara război, a face război. – var. rădica, rîdica, ar(i)dica. Megl. rădic, ardic(ari). lat. ridicāre "a lega via", cuvînt citat de Du Cange, de la ridica "arac" (Meyer-Lübke, ZRPh., XIX, 574; REW 7303), cf. sp. rodrigón (Corominas, IV, 49). Pentru a înţelege evoluţia semantică trebuie să se ţină cont de condiţiile de cultivare a viei specifice în România. Fiecare butuc trebuie să aibă un par care-i serveşte de arac. Butucii se apleacă în jos şi se acoperă cu un strat de pămînt iarna, pentru a-i apăra de frig; iar primăvara se ridică iar pe araci – de unde confuzia dintre ideea de "a arăci" cu cea de "a ridica". Der. de la un lat. erādῑcāre "a smulge cu rădăcini" (Tiktin; Candrea; Graur, BL, V, 111), de la *rĭgĭdicāre ‹ rĭgĭdus (Puşcariu, În memoria lui v. Pîrvan, Bucureşti, 1934, 291-95 şi Dacor., VII, 477) sau din lat. *adrecticāre (Cihac, I, 83) pare puţin convingătoare. Der. ridicat, s.n. (acţiunea de a ridica, ridicare; înv., ieşire, plecare); ridicată, s.f. (angro); ridicătură, s.f. (înălţime; înv., înălţare în rang; înv., plecare); ridicător, adj. (care ridică). – Din rom. provin slov. redikat’, redikovat’, ceh. ogradikavat, pol. redikać "a pleca" (Candrea, Elemente, 402).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER