- relicvă
- RELÍCVĂ, relicve, s.f. 1. Obiect rămas din trecut şi păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu. 2. (La pl.) Moaşte. – Din fr. relique, lat. reliquiae.Trimis de LauraGellner, 07.07.2004. Sursa: DEX '98RELÍCVĂ s. 1. rămăşiţă, urmă, vestigiu. (relicvăe ale trecutului.) 2. (la pl.) v. moaşte.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerelícvă s. f., g.-d. art. relícvei; pl. relícveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRELÍCV//Ă relicvăe f. 1) Obiect păstrat ca o amintire scumpă din trecut; vestigiu. 2) la pl. Rămăşiţă (oseminte, resturi de îmbrăcăminte etc.) aparţinând unei persoane, considerate sfântă; moaşte. /<fr. relique, lat. reliquiaeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRELÍCVĂ s.f. 1. (la pl.) Moaşte. 2. (fig.) Amintire scumpă, obiect rămas ca amintire. [< lat. reliqua, cf. it. reliquia].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNRELÍCVĂ s. f. 1. obiect rămas din trecut şi păstrat ca amintire (scumpă). 2. (pl.) moaşte. (< fr. relique, lat. reliquiae)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.