prăjină

prăjină
PRĂJÍNĂ, prăjini, s.f. 1. Bucată de lemn lungă şi subţire, de obicei folosită pentru a fixa sau a susţine ceva. ♢ expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prăjina la nas, se spune despre un om încrezut, înfumurat. A paşte (pe cineva) cu prăjina = a urmări (pe cineva) pentru a-i face rău. A lua (pe cineva) cu prăjina = a alunga pe cineva. ♦ Epitet depreciativ pentru o persoană foarte înaltă (şi slabă). 2. Tijă lungă (de metal) cu diverse întrebuinţări (tehnice). 3. Bară de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosită în atletism la săritura în înălţime; probă atletică practicată cu acest instrument. 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi, echivalentă cu circa 5- 7 metri; veche unitate de măsură pentru suprafeţe, egală cu circa 180-210 metri pătraţi. ♦ (concr.) Instrument cu care se făcea altădată măsurătoarea acestor lungimi şi suprafeţe. – et. nec.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

PRĂJÍNĂ s. 1. v. par. 2. v. băţ. 3. opintitor. (prăjină la o barcă.) 4. (pop.) proptea, (Mold.) crăcană. (prăjină de rufe.) 5. (reg.) lumânare, prăştină. (prăjină la cumpăna fântânii.) 6. (reg.) bucată. (Vechea unitate de măsură agrară numită prăjină.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PRĂJÍNĂ s. v. coardă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

prăjínă s. f., g.-d. art. prăjínii; pl. prăjíni
Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

PRĂJÍN//Ă prăjinăi f. 1) Băţ lung şi subţire, folosit pentru a sprijini ceva sau pentru a ajunge la un obiect înalt. ♢ A scoate pe cineva în prăjină (sau în proţap) a destăinui în public tainele cuiva. A nu-i ajunge nici cu prăjinăa la nas a fi foarte înfumurat. 2) fig. Persoană (foarte) înaltă şi subţire. 3) sport Bară lungă de bambus sau de alt material (elastic), întrebuinţat drept suport la proba de sărituri în înălţime. 4) Probă sportivă executată cu astfel de bară. 5) Veche unitate de măsură pentru lungimi (egală cu aproximativ 7 m). ♢ prăjină fălcească veche unitate de măsură pentru suprafeţe (egală cu aproximativ 180 m2). [G.-D. prăjinii] /<bulg. prăjina
Trimis de siveco, 16.10.2006. Sursa: NODEX

prăjínă (prăjíni), s.f. – 1. Par, bîrnă. – 2. Măsură de lungime, valora 5,899 m în Munt. şi 6,69 m în Mold. – 3. Lungan, sperietoare. bg. prăžina, păržina (Cihac, II, 286; Tiktin; Conev 50 şi 66). Rut. prážina pare să provină din rom. (Cnadrea, Elemente, 404). – Der. prăştină, s.f. (Mold., prăjină), probabil prin contaminare cu prăştilă.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • prãjínã — s. f., g. d. art. prãjínii; pl. prãjíni …   Romanian orthography

  • prajina — प्रजिन …   Indonesian dictionary

  • proţap — PROŢÁP, proţapuri, s.n. 1. Prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului şi de care se prinde jugul; rudă. 2. Prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamaţie prezentată domnitorului, pe… …   Dicționar Român

  • perş — PERŞ, perşuri, s.n. Prăjină folosită la sărituri (acrobatice) în înălţime. ♦ p.ext. Număr de circ executat cu această prăjină. – Din fr. perche. Trimis de cata, 22.03.2004. Sursa: DEX 98  perş s. n., pl. pérşe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • prăştină — PRĂŞTÍNĂ1, prăştini, s.f. (reg.) Rachiu de tescovină sau de drojdie; boştină. – Din bg. praština. Trimis de oprocopiuc, 06.04.2004. Sursa: DEX 98  PRĂŞTÍNĂ2, prăştini, s.f. Prăjină care se înfige în vârful clăii de fân, pentru a o fixa. ♦… …   Dicționar Român

  • coporâie — COPORẤIE, coporâi, s.f. (reg.) Coada coasei. [pr.: râ ie] – Din magh. kaparó. Trimis de IoanSoleriu, 23.05.2004. Sursa: DEX 98  COPORÂIE s. v. coadă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  coporâie s. f …   Dicționar Român

  • gafă — GÁFĂ, gafe, s.f. 1. Piesă metalică în formă de cârlig, fixată pe o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcaţii, la îndepărtarea ei de mal etc. 2. Cârlig montat la capătul unui dispozitiv de ridicat, şi de care se prinde sarcina. 3. Gest,… …   Dicționar Român

  • ceatlău — CEATLẮU, ceatlaie, s.n. (reg.) Bucată de lemn cu care se răsuceşte funia sau lanţul trecut peste o sarcină (de fân, de lemne etc.) spre a o strânge. ♦ Prăjină adăugată la inima căruţei spre a înhăma încă un cal. ♦ Băţ gros; bâtă, ciomag. [var.:… …   Dicționar Român

  • ghionder — GHIONDÉR, ghiondere, s.n. Prăjină care serveşte pentru a pune în mişcare o ambarcaţie mică, împingând cu ea în fundul apelor puţin adânci, sau cu care se mână peştele spre plasă, cu care se construiesc gardurile pentru prinderea peştelui etc. –… …   Dicționar Român

  • prepeleac — PREPELEÁC, prepeleci, s.m. 1. Par cu crăcane scurte, înfipt în pământ, în care se pun, la ţară, oalele spălate ca să se scurgă sau de care se atârnă diferite obiecte. ♢ expr. A fi gol prepeleac = a fi sărac, neîmbrăcat. Cu mustăţile în prepeleac …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”