- prădui
- prăduí vt (Argotic) A schimbaBulletin linguistique II, 115; prăduiésc;Trimis de raduborza, 11.02.2006. Sursa: MDAprăduí (-uiésc, prăduít), vb. – 1. A schimba. – 2. A denunţa. – 3. A risipi, a cheltui fără rost. Origine îndoielnică. Cuvînt de arg., dar nu neapărat de provenienţă ţig. (dacă ar fi, ar reprezenta singurul vb. ţig. în -ui). Din sl. pradati "a trăda" (Graur, BL, V, 225), din ţig. purd- "a şopti" (Vasiliu, GS, VIII, 123); din ţig. paruv- "a schimba" (Graur, 182; Juilland 172) sau mai probabil din pradă contaminat cu preda şi, cu ultimul sens, cu părădui. – Der. prăduială, s.f. (delaţiune; risipă).Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.