provenienţă

provenienţă
PROVENIÉNŢĂ, provenienţe, s.f. Loc de unde vine sau provine ceva; origine, obârşie, provenire. [pr.: -ni-en-.var.: (înv.) provenínţă s.f.] – Din fr. provenance, it. provenienza.
Trimis de oprocopiuc, 23.04.2004. Sursa: DEX '98

PROVENIÉNŢĂ s. 1. v. origine. 2. naştere, obârşie, origine, (livr.) extracţie, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiţă, (astăzi rar) seminţie, (înv. şi reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era ţăran prin provenienţă.) 3. apartenenţă. (Care este provenienţă acestui utilaj?)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

proveniénţă s. f. (sil. -ni-en-), g.-d. art. proveniénţei; pl. proveniénţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PROVENIÉNŢ//Ă provenienţăe f. Aparenţă socială sau etnică; obârşie; origine; ascendenţă; matcă. [Sil. -ni-en-] /<fr. provenance, it. provenienza
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PROVENIÉNŢĂ s.f. Origine, obârşie; locul de unde provine ceva. [pron. -ni-en-. / < germ. Provenienz].
Trimis de LauraGellner, 19.02.2007. Sursa: DN

PROVENIÉNŢĂ s. f. origine, obârşie; locul de unde provine ceva. (< it. provenienza, germ. Provenienz, fr. provenance)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • proveniénţã — s. f. (sil. ni en ), g. d. art. proveniénţei; pl. proveniénţe …   Romanian orthography

  • origine — ORÍGINE, origini, s.f. 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen; început, provenienţă; izvor, obârşie. ♢ loc. adj. De origine = a) de provenienţă, de natură; b) originar. 2. Apartenenţă prin naştere la o anumită familie, la… …   Dicționar Român

  • de — DE1 conj. I. (Exprimă raporturi de subordonare) 1. (Introduce o propoziţie condiţională) În cazul că, dacă. 2. (Precedat de şi introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi, şi dacă. Obraznicul, şi de i cu obraz, tot fără obraz se poartă. ♦ …   Dicționar Român

  • extracţie — EXTRÁCŢIE, extracţii, s.f. 1. Extragere. 2. Operaţie de aducere la suprafaţă a minereului, a materialelor şi a personalului, prin puţuri verticale sau înclinate care fac legătura cu diferite planuri ale minei. 3. Îndepărtare a unui corp străin… …   Dicționar Român

  • ştampilă — ŞTAMPÍLĂ, ştampile, s.f. 1. Instrument format dintr o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripţie sau o emblemă, cu care se ştampilează acte, mărfuri, obiecte etc. 2. Semn, inscripţie sau… …   Dicționar Român

  • baci — BACI, baci, s.m. 1. Cioban care conduce o stână. 2. Cel care câştigă şi aruncă primul la jocul de arşice. – et. nec. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BACI s. (reg.) sameş, scutar. (Baciul unei stâne.) Trimis de siveco, 26.12.2007.… …   Dicționar Român

  • din — prep. I. (Cu sens local) 1. (Introduce un atribut care arată locul unde se află cineva sau ceva, unde se întâmplă ceva) Oglinda din perete. 2. (Introduce un complement care arată punctul de plecare) A ieşit din casă. ♦ (În corelaţie cu prep. în …   Dicționar Român

  • hispanofil — HISPANOFÍL, Ă, hispanofili, e, s.m. şi f. Admirator a tot ce este de origine spaniolă sau de provenienţă spaniolă. – Din fr. hispanophile. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  hispanofíl s. m., pl. hispanofíli Trimis de siveco, 10.08.2004 …   Dicționar Român

  • obârşie — OBẤRŞIE, obârşii, s.f. 1. Punct de plecare, început, origine. 2. Locul unde s a născut cineva; familia, neamul din care se trage cineva; origine (socială). 3. Locul de unde începe să se formeze albia unui râu; izvor. 4. Culme, muchie, vârf. – Din …   Dicționar Român

  • suşă — SÚŞĂ, suşe, s.f. (livr.) Origine, sursă. ♦ (med.) Provenienţă a unei culturi de microbi; tulpină. – Din fr. souche. Trimis de ionel, 29.07.2004. Sursa: DEX 98  SÚŞĂ s. v. cotor, matcă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  súşă s …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”