pipăitură

pipăitură
PIPĂITÚRĂ, pipăituri, s.f. (Rar) Pipăire. [pr.: -pă-i-] – Pipăi + suf. -tură.
Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX '98

PIPĂITÚRĂ s. v. pipăit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pipăitúră s. f., g.-d. art. pipăitúrii; pl. pipăitúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • pipăi — PIPĂÍ, pípăi, vb. IV. tranz. 1. A atinge (uşor şi repetat) un obiect ori o fiinţă cu degetele sau cu palma pentru a se încredinţa că există sau pentru a constata forma, consistenţa, calitatea etc.; a cerceta, a examina tactil. ♢ refl. Se pipăie… …   Dicționar Român

  • pipăire — PIPĂÍRE, pipăiri, s.f. Acţiunea de a (se) pipăi şi rezultatul ei; pipăială, pipăitură. – v. pipăi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PIPĂÍRE s. v. pipăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  PIPĂÍRE s. v. palpare,… …   Dicționar Român

  • pipăit — PIPĂÍT1 s.n. Faptul de a (se) pipăi. ♦ Unul dintre simţuri, cu ajutorul căruia, atingând corpurile cu suprafaţa sensibilă a pielii, luăm cunoştinţă de calităţile lor palpabile (formă, consistenţă, umiditate etc.). – v. pipăi. Trimis de oprocopiuc …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”