piept

piept
PIEPT, (1, 2, 4) piepturi, s.n., (3) piepţi, s.m. 1. s.n. Parte superioară a corpului, de la abdomen până la gât, la om şi la unele animale vertebrate; torace; spec. partea anterioară (şi exterioară) a acestei regiuni; p. restr. organ din interiorul cavităţii toracice (inimă sau plămân). ♢ loc. adv. În piept = de-a dreptul (în sus), pieptiş. ♢ loc. adj. şi adv. Piept la piept = (despre lupte, felul de a lupta etc.) (care se desfăşoară) în mod direct, din apropiere, corp la corp; la baionetă. Piept în piept = (care este) unul contra celuilalt, faţă în faţă, (aproape) ciocnindu-se. ♢ expr. Cu pieptul deschis = fără teamă, direct. Cu capul în piept = cu capul plecat (de ruşine, de supărare etc.). A strânge (pe cineva) la piept = a îmbrăţişa. Cu mâinile (încrucişate) la (sau pe) piept = a) în inactivitate; b) mort, decedat. A pune mâinile pe piept = a muri. A da piept cu cineva (sau cu ceva) = a se împotrivi cuiva (sau la ceva); a înfrunta direct pe cineva (sau ceva), a se lupta cu cineva. A lua (ceva) în piept = a înfrunta ceva direct, a lupta pentru a cuceri sau pentru a învinge ceva. A ţine (cuiva) piept = a rezista, a nu se da bătut; a se împotrivi, a înfrunta; a concura cu succes. A(-şi) pune pieptul (pentru cineva sau ceva) sau a apăra cu pieptul (pe cineva sau ceva) = a apăra din răsputeri, a apăra cu viaţa. A-şi sparge pieptul (strigând, vorbind etc.) = a striga din răsputeri, a obosi (strigând, vorbind etc. zadarnic). (A fi) slab de piept = (a fi) debil pulmonar, predispus la tuberculoză, ♦ (Şi în sintagma boală de piept) Tuberculoză pulmonară. ♦ Carne de pe partea anterioară a cavităţii toracice a unor animale, folosită ca aliment; mâncare preparată din această carne. 2. s.n. Sân (al femeii). ♢ expr. (pop.) A avea piept = (despre femeile cu copii mici) a avea lapte. A da piept = (despre femeile cu copii mici) a alăpta, a da să sugă. 3. s.m. Partea din faţă a unei piese de îmbrăcăminte, care acoperă pieptul (1). ♢ expr. A lua (pe cineva) de piept = a cere cuiva socoteală, a sări la bătaie. A se lua (sau a se apuca, a se prinde) de piept cu cineva = a se împotrivi (cuiva); a se lupta, a se bate cu cineva. 4. s.n. p. anal. Coastă de deal, de munte etc.; povârniş. – lat. pectus.
Trimis de oprocopiuc, 17.03.2004. Sursa: DEX '98

LINGURA-PIÉPTULUI s. v. furca-pieptului.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

PIEPT s. 1. v. torace. 2. v. tuberculoză pulmonară. 3. v. sân. 4. sân. (Strânge copilul la piept.) 5. v. plas-tron.
Trimis de siveco, 21.07.2008. Sursa: Sinonime

PIEPT s. v. călcâi, pieptar, plaz, promon-toriu, talpă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

piept (sân, parte a îmbrăcămintei, toracele animalelor ca aliment, penajul de pe torace) s. m., (părţi ale îmbrăcămintei, toracele animalelor ca aliment, penajul de pe torace) pl. piepţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

piept (torace, povârniş, promontoriu, parte a cuţitului unui strung) s. n., pl. piépturi
Trimis de siveco, 22.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

PIEPT1 piepturi n. 1) (la om şi la animale) Parte a corpului cuprinsă între gât şi abdomen; torace. ♢ Coşul pieptului cavitate toracică. Boală de piept tuberculoză pulmonară. Luptă piept la piept luptă în care adversarii se află unul lângă altul; luptă corp la corp. Cu pieptul deschis fără frică. Cu capul în piept cu capul în jos, aplecat. Cu mâinile (încrucişate) la piept fără a face ceva; fără treabă. Cu mâinile pe piept decedat. A strânge la piept a cuprinde; a îmbrăţişa. A se bate cu pumnii în piept a se lăuda peste măsură. A ţine piept a rezista. 2) (la unele animale) Carne de pe această parte a corpului folosită în alimentaţie. piept de găină. 3) la sing. Organ-pereche de secreţie a laptelui la femei, dispus în partea de sus a corpului; ţâţă; sân; mamelă. ♢ A da piept a alăpta. A avea piept a avea lapte (în perioada de alăptare). 4) Coastă de deal sau de munte; versant. /<lat. pectus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PIEPT2 piepţi m. Partea din faţă, până la talie a unui obiect de îmbrăcăminte. ♢ A lua (pe cineva) de piept a) a sări la bătaie la cineva; b) a cere cuiva socoteală. A se lua (sau a se apuca, a se înşfăca) de piept cu cineva a se lua la bătaie; a se încăiera. /<lat. pectus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

piépt (piépturi), s.n.1. Torace. – 2. Sîn, mamelă, ţîţă. – 3. Coastă, pantă. – 4. Plastron, pieptar de cămaşă sau de bluză. – Mr. chieptu, megl., istr. chiept. lat. pĕctus (Puşcariu 1310; Candrea-Dens., 1382; REW 6335), cf. it. petto, fr. pis, sp. pecho, port. peito. Cu sensul 4 este m., pl. piepţi (cf. Caragaţă, BF, III, 35). Cuvînt de uz general (ALR, I, 39). – Der. pieptar, s.n. (vestă, ilic, platoşă; partea din faţă a cămăşii; curea lată care se trece peste pieptul unui cal înhămat); pieptăraş, s.n. (ilicel; obiect de îmbrăcăminte pentru sugari); pieptiş, adv. (direct, faţă în faţă); pieptos, adj. (robust, puternic; arogant, înfumurat); pieptoşa (var. pieptoşi), vb. refl. (a se îngîmfa, a se făli). – Din rom. provin bg. keptar (Capidan, Raporturile, 205), rut. kyptár (Miklosich, Wander., 17; Candrea, Elemente, 402).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • piept — 1 piept interj. NdŽ plonam sucypimui nusakyti: Piept, piept piepsi paukščiukas Grž. I vėl atėjo: piept piept tie ančiukai Jrb. Tokis tę vyras, tik piept piept (plonai šneka) Rdm …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • piept — išt. Viščiùkai piept piept piẽpsi …   Bendrinės lietuvių kalbos žodyno antraštynas

  • piept — 2 piẽpt interj. NdŽ intensyviam, garsesniam plonam sucypimui nusakyti …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • Kräht die Henne und piept der Hahn… — См. Не петь курице петухом, не владеть бабе мужиком …   Большой толково-фразеологический словарь Михельсона (оригинальная орфография)

  • sân — SÂN, (1) sâni, s.m., (2, 3, 4, 5, 6, 7) sânuri, s.n. 1. s.m. Fiecare dintre cele două mamele ale femeii; piept. 2. Partea dinainte a corpului omenesc care se află între cele două braţe şi care formează exteriorul bombat al pieptului; piept,… …   Dicționar Român

  • pectoral — PECTORÁL, Ă, pectorali, e, adj., s.n. I. adj. 1. Din regiunea pieptului, de la piept. 2. Care se foloseşte ca remediu în bolile de piept. Ceai pectoral. II. s.n. 1. Pieptar de metal, care constituia una dintre piesele armurii romane. 2. Ornament… …   Dicționar Român

  • pieptiş — PIEPTÍŞ adv. 1. De a dreptul (în sus), drept în sus sau înainte; direct. ♦ (Adjectival) Care are pantă repede, abruptă, greu de suit. 2. Faţă în faţă (aproape ciocnindu se); corp la corp, direct. ♦ (Adjectival; despre lupte, ciocniri etc.) Care… …   Dicționar Român

  • pieptos — PIEPTÓS, OÁSĂ, pieptoşi, oase, adj. 1. Cu pieptul (1) lat; p. ext. voinic, bine legat. ♦ fig. Mândru, îngâmfat. 2. (Despre femei) Cu sânii mari. – Piept + suf. os. Trimis de oprocopiuc, 18.03.2004. Sursa: DEX 98  pieptós adj. m., pl …   Dicționar Român

  • cocardă — COCÁRDĂ, cocarde, s.f. Insignă sau panglică (de obicei în culorile naţionale) purtată de militari la chipiu sau de civili la piept în anumite împrejurări solemne. ♦ Emblemă care reprezintă un partid, un curent etc. ♦ Floare artificială pe care o… …   Dicționar Român

  • eşarfă — EŞÁRFĂ, eşarfe, s.f. 1. Fâşie de lână, de mătase etc. care se înfăşoară în jurul gâtului (mai ales de femei) ca podoabă. 2. Fâşie de stofă sau de mătase purtată în diagonală pe piept sau ca un brâu, semn al unei funcţii (înalte) sau al unei… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”