permisiune

permisiune
PERMISIÚNE, permisiuni, s.f. Învoire, aprobare (cerută de cineva sau acordată cuiva) de a face ceva; îngăduinţă, încuviinţare. [pr.: -si-u-] – Din fr. permission, lat. permissio, -onis.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

PERMISIÚNE s. 1. v. încuviinţare. 2. autorizaţie, îngăduinţă, voie. (permisiune de a face ceva.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

permisiúne (aprobare) s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. permisiúnii; pl. permisiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PERMISIÚN//E permisiunei f. Aprobare de a realiza ceva. [G.-D. permisiunii; Sil. -si-u-] /<fr. permission, lat. permissio, permisiuneonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PERMISIÚNE s.f. 1. Învoire dată cuiva de a face ceva; încuviinţare. 2. v. permisie. [pron. -si-u-. / cf. fr. permission, lat. permissio].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

PERMISIÚNE/PERMÍSIE s. f. 1. învoire dată cuiva de a face ceva; încuviinţare. 2. (în forma permisiune) învoire de a părăsi serviciul pe o perioadă scurtă de timp, dată unui militar. 3. figură de stil prin care vorbitorul mărturiseşte că se află la discreţia preopinentului. (< fr. permission, lat. permissio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • permisiúne — s. f. (sil. si u ), g. d. art. permisiúnii; pl. permisiúni …   Romanian orthography

  • autorizaţie — AUTORIZÁŢIE, autorizaţii, s.f. Permisiune, împuternicire (oficială) de a face ceva. ♦ (concr.) Document oficial prin care se dovedeşte un drept sau o împuternicire a cuiva. [pr.: a u ] – Din fr. autorisation. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • voie — VÓIE, (rar) voi, s.f. 1. Voinţă, vrere, intenţie. ♢ loc. adv. Cu voie sau cu voia (cuiva) = intenţionat, din proprie iniţiativă, dinadins. Fără (de) voie sau fără voia mea (ori ta, sa etc.) = involuntar, neintenţionat. Peste voia... = împotriva… …   Dicționar Român

  • asentiment — ASENTIMÉNT, asentimente, s.n. Consimţământ, aprobare, încuviinţare dată cuiva pentru a face ceva. ♢ expr. A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorinţa cuiva; a avea aprobarea cuiva într o acţiune. – Din fr. assentiment.… …   Dicționar Român

  • intercepta — INTERCEPTÁ, interceptez, vb. I. tranz. A prinde, a reţine un obiect în timpul mişcării lui; a surprinde şi a controla o convorbire telefonică, o corespondenţă între două persoane etc. – Din fr. intercepter. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa:… …   Dicționar Român

  • licenţă — LICÉNŢĂ, licenţe, s.f. 1. Titlu obţinut la terminarea studiilor superioare, pe baza unui examen prin care se dobândeşte dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute; examen dat pentru obţinerea acestui titlu; p. ext. diplomă …   Dicționar Român

  • permisie — PERMÍSIE, permisii, s.f. Învoire (acordată în special militarilor) de a părăsi serviciul pe o durată scurtă de timp. – Din fr. permission, lat. permissio. Trimis de oprocopiuc, 12.03.2004. Sursa: DEX 98  PERMÍSIE s. (mil.) învoire, (Transilv. şi …   Dicționar Român

  • slobozenie — SLOBOZÉNIE, slobozenii, s.f. (pop.) 1. Libertate. ♢ loc. adv. (înv.) Cu slobozenie = cu sinceritate, cu francheţe. 2. Permisiune, îngăduinţă, voie. – Slobozi + suf. enie. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SLOBOZÉNIE s. v …   Dicționar Român

  • îngăduinţă — ÎNGĂDUÍNŢĂ s.f. 1. Încuviinţare, permisiune, voie; indulgenţă, toleranţă, îngăduială, îngăduire. ♦ Înţelegere, bunăvoinţă reciprocă. 2. (fam., rar) Păsuire, răgaz. – Îngădui + suf. inţă. Trimis de valeriu, 20.10.2008. Sursa: DEX 98  Îngăduinţă ≠ …   Dicționar Român

  • aprobare — APROBÁRE, aprobări, s.f. Faptul de a aproba; (concr.) act prin care se aprobă ceva. – v. aproba. Trimis de cata, 09.03.2004. Sursa: DEX 98  Aprobare ≠ dezaprobare, respingere Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  APROBÁRE s. 1.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”