capriciu — CAPRÍCIU, capricii, s.n. 1. Dorinţă trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpăţânare; gust schimbător, neaşteptat; toană1, farafastâcuri (2), bâzdâc. 2. Compoziţie muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizaţie … Dicționar Român
ciudăţenie — CIUDĂŢÉNIE, ciudăţenii, s.f. 1. Aspect, caracter ciudat, bizar, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unui fenomen etc. 2. (concr.) Lucru, fiinţă, întâmplare etc. ciudată. – Ciudat + suf. enie. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
curiozitate — CURIOZITÁTE, (2) curiozităţi, s.f. 1. Dorinţă de a cunoaşte (amănunţit) ceva nou sau neobişnuit; manifestare a interesului pentru un lucru deosebit. ♦ Indiscreţie. 2. Caracterul ciudat al unui lucru sau al unei fiinţe; (concr.) lucru interesant… … Dicționar Român
maimuţăreală — MAIMUŢĂREÁLĂ, maimuţăreli, s.f. 1. Faptul de a (se) maimuţări; imitaţie. 2. Gest sau atitudine afectată, grimasă, schimonoseală, maimuţărie. – Maimuţări + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MAIMUŢĂREÁLĂ s. 1. maimuţărie,… … Dicționar Român
paraxin — PARÁXIN, Ă, paraxini, e, adj. (Grecism înv.) Ciudat, bizar, curios. ♢ expr. (Adverbial) A i veni (cuiva) paraxin = a nu i conveni, a fi şocat de ceva. [var.: paráxân, ă adj.] – Din ngr. paráxenos. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
