oxidoreducere

oxidoreducere: OXIDOREDÚCERE, oxidoreduceri, s.f. Reacţie formată dintr-o reacţie de oxidare şi o reacţie de reducere, care au loc concomitent, datorită unui transfer de electroni între substanţa care se oxidează şi substanţa care se reduce. – Oxi[dare] + reducere. cf. fr. o x y d o - r é d u c t i o n .

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

OXIDOREDÚCERE s. (chim.) redox.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

oxidoredúcere s. f., pl. oxidoredúceri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OXIDOREDÚCERE s.f. Acţiunea chimică a unui oxidant asupra unui reductor; oxidoreducţie. [< oxido- + reducere, după fr. oxydo-réduction].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

OXIDOREDÚCERE s. f. acţiunea chimică a unui oxidant asupra unui reductor. (după fr. oxydoréduction)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужна курсовая?

cisteină — cisteínă s. f., g. d. art. cisteínei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CISTEÍNĂ s. f. aminoacid sulfurat, din hidroliza acidă a proteinelor, în procesele de oxidoreducere din celulă. (< fr. cystéine) Trimis de… … Dicționar Român
oxidoreducţie — OXIDOREDÚCŢIE s.f. (chim.) Oxidoreducere. [gen. iei. / < fr. oxydo reduction]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
redox — RÉDOX s. v. oxidoreducere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
reducător — REDUCĂTÓR, reducători, s.m. Substanţă care, într o reacţie de oxido reducere (oxidoreducere), pierde electroni, oxidându se (oxida). – Reduce + suf. ător. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REDUCĂTÓR s. (chim.) reductor. Trimis de … Dicționar Român
sinteaze — sinteáze s. f. pl. (sil. te a ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic SINTEÁZE s.f.pl. Clasă de enzime care catalizează reacţiile de sinteză fără hidroliză şi fără oxidoreducere. [pron. te a . / < germ. Syntheasen].… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias