dement — DEMÉNT, Ă, demenţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. Alienat mintal, nebun. 2. adj. De om nebun; nebunesc. – Din fr. dément, lat. demens, ntis. Trimis de ana zecheru … Dicționar Român
demenţial — DEMENŢIÁL, Ă, demenţiali, e, adj. Caracteristic unui nebun, care denotă nebunie. [pr.: ţi al] – Din fr. démentiel. Trimis de ana zecheru, 24.07.2002. Sursa: DEX 98 DEMENŢIÁL adj. v. nebunesc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
nebuni — NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. intranz. şi tranz. (pop.) A înnebuni. ♢ expr. (tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamaţie folosită pentru a exprima mirarea (şi neîncrederea) faţă de cele auzite. – Din nebun. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
smintit — SMINTÍT, Ă, smintiţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care şi a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca şi cum şi ar fi pierdut o; ieşit din minţi; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor ) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuinţă,… … Dicționar Român
bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român
nebun — NEBÚN, Ă, nebuni, e, adj., subst. I. 1. adj., s.m. şi f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ♢ expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a i plăcea foarte mult cineva sau… … Dicționar Român
nebuneşte — NEBUNÉŞTE adv. 1. În mod necugetat, nesocotit; orbeşte. 2. În mod excesiv; foarte tare, foarte mult. – Nebun + suf. eşte. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEBUNÉŞTE adv. orbeşte, prosteşte. (Se aruncă nebuneşte înainte.) Trimis de… … Dicționar Român
nechibzuit — NECHIBZUÍT, Ă, nechibzuiţi, te, adj. Lipsit de judecată, de înţelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotinţă. – Ne + chibzuit. Trimis de cornel, 08.06.2004. Sursa … Dicționar Român
nechitit — NECHITÍT, Ă, nechitiţi, te, adj. (reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Ne + chitit. Trimis de cornel, 08.06.2004. Sursa: DEX 98 NECHITÍT adj. v. imprudent, nebun, nebunesc, nechibzuit, necugetat, necumpănit, necumpătat, neprevăzător, nesăbuit,… … Dicționar Român
necugetat — NECUGETÁT, Ă, necugetaţi, te, adj. Care nu este chibzuit, socotit (în acţiunile sale); nechibzuit, nesocotit. ♦ (Adverbial) Fără a cugeta, fără a chibzui; în mod uşuratic. – Ne + cugetat. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NECUGETÁT… … Dicționar Român
