mălură

MĂLURĂ, măluri, s.f. 1. Boală a grâului şi a altor păioase, cauzată de unele specii de ciuperci care produc în boabe o pulbere neagră, formată din spori. 2. Numele mai multor specii de ciupeci microscopice care trăiesc parazite pe grâu sau pe alte graminee şi care produc mălura (1) (Tilletia). 3. Boabe de cereale atinse de mălură (1); pulbere neagră din interiorul lor. 4. (bot.; pop.) Neghină. – cf. ngr. m e l í n i.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MĂLÚRĂ s. (FITOP.) (reg.) tăciune. (Boala plantelor numită mălură.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



MĂLÚRĂ s. v. năgară, neghină, zizanie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



mălúră/mălură s. f., g.-d. art. mălúrii/mălurii , pl. mălúri/măluri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MĂLÚRĂ f. 1) Boală care atacă unele plante graminee, cauzată de ciuperci parazite ce distrug conţinutul boabelor, formând în interiorul lor o pulbere neagră. 2) Ciupercă microscopică care produce această boală. 3) Pulberea neagră din interiorul boabelor atacate de această ciupercă. [G.-D. mălurii; acc. şi mălură] /cf. ngr. méluri

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



mălúră (mălúri), s.f. – Tăciune, ciupercă parazită a grîului (Tilletia tritici). Probabil ngr. μελέρι, μέλουρι "gărgăriţă" (Scriban). – Der. mălurit, adj. (atacat de mălură); mălurici, s.m. (plantă, Orobus niger), numită aşa pentru că la uscare devine neagră, ca acoperită de mălură; măluros, adj. (cu mălură).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER