- momấie
- momîie (-i), s.f. – Sperietoare, gogoriţă, baubau. Creaţie expresivă (REW 5277), coicide cu alte cuvinte străine, fără să se poată stabili o legătură directă, cf. ngr. μαμοῦνας (etimon din rom., după Cihac, II, 672), arab. mūmîya (Eguilaz 745), slov. mamona. Der. din mamă (Giuglea, Dacor., II, 825) nu este posibilă. – var. mămîie, mămuie, (înv.) mamuie; momîiaţă, mămăiaţă, , cu acelaşi suf. din mogîldeaţă; momîrlan, s.m. (ţopîrlan; pocitură; sperietoare; dărîmătură), cf. mîrlan, ţopîrlan; mamiţă, mămină, manină, momilă, namilă, cf. acest cuvînt; mamorniţă, s.f. (sperietoare); mamornic, s.m. (insectă, Meloe proscarabeus), pe care Candrea îl pune în legătură cu bg. mramoren "marmorean" (pentru semantism, cf. larvă); morniţă, s.f. (Bucov., ţînţar, Ceratopogon pulicarius), prin afereza lui mamorniţă; morniţar, s.m. (Bucov., ţînţar). – cf. mămăruţă.Trimis de blaurb, 01.05.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.