mihalţ

MIHÁLŢ, mihalţi, s.m. Peşte răpitor de râu, în formă de fus, acoperit cu solzi mărunţi de culoare brună-verzuie şi având în vârful mandibulei un mic fir alungit; mântuş (Lota lota). – et. nec.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MIHÁLŢ s. (iht.; Lota lota) (rar) sulastru, (reg.) midhai, midhoc, mihoală, molaş, sul, (Mold.) mântuş, (prin Munt. şi Olt.) smialţ.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



mihálţ s. m., pl. mihálţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MIHÁLŢ mihalţi m. Peşte dulcicol răpitor, de talie mare, cu cap mare şi turtit, având corp alungit acoperit cu solzi mărunţi, galben-verzui. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



mihálţ (mihálţi), s.m. – Varietate de grindel (Lota vulgaris, Gadus lota). – var. mihoală. bg. mihalica (Scriban), cf. mag. menyhal (Cihac, II, 515; Candrea; Gáldi, Dict., 94).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER